În contextul mai larg, al unei ample eliberări de energii creatoare, pe care Estul
Europei l-a cunoscut, după căderea zidului Berlinului, la Rădăuți, un grup de încrezători
în destinul european al cercetării ştiințifice româneşti s-a străduit şi a reuşit, în urma unor
asidui demersuri, să înființeze Centrul pentru Studierea Problemelor Bucovinei,
subordonat Filialei Iaşi a Academiei Române. Între aceştia îi numim pe: Vasile Precup,
Mircea Irimescu, avocat Radu Economu, acad. Vladimir Trebici, acad. Radu Grigorovici
– pe atunci vicepreşedinte al Academiei Române, acad. Liviu Ionesi, acad. Gheorghe
Platon, Dimitrie Vatamaniuc – membru de onoare al Academiei Române, acad. Cristofor
Simionescu – pe atunci preşedintele Filialei Iaşi a Academiei Române. Nevoia unei
dezvoltări instituționalizate a cercetării româneşti pe problema istoriei şi culturii
Bucovinei venea din experiența trecutului dramatic al acestei provincii septentrionale
româneşti, care a fost dus, peste tot în lume, de bucovinenii care, sub presiunea
evenimentelor, au dat lumii şi contemporaneității unul dintre însemnatele exiluri.